Radu Paraschivescu este invitatul Cristinei Stănciulescu la INTERVIURILE GÂNDUL. În a doua parte a interviului exclusiv (publicat în premieră pe canalul YouTube al GÂNDUL), scriitorul, traducătorul și jurnalistul vorbește despre tatăl său, Lt. Ion Paraschivescu, care, la începuturi, a avut o singură carte în casă: Biblia. „Tatăl meu a făcut o singură excursie afară, cea de pe front”, își amintește Radu Paraschivescu. Totodată, scriitorul mărturisește că nu are o tehnică anume pentru a da titlurile cărților sale, ci vine cu un titlu care să reprezinte volumul, dar nu să îl dezvăluie în totalitate.
Cristina Stănciulescu: Tatăl cum a ajuns la lectură?
Radu Paraschivescu: Tata a fost autodidact și a crescut într-o casă în care exista o singură carte: Biblia. Am avut părinți plini de bun simț, dar fără o carte în afara Bibliei. Am și acum cărți ale lui pe care el se semna „Lt. Ion Paraschivescu”, a fost ofițer în Armata Regală.
Își procura cărți din librării, anticariate, a construit biblioteca volum cu volum. Tatăl meu a făcut o singură excursie afară, excursia pe front, prin Tatra, nu-i doresc nimănui. S-a disciplinat singur, iubind cartea foarte mult, a dat la drept, a venit războiul, au venit alte complicații ideologice, a trebuit să renunțe și să lucreze într-un institut, unde făcea o muncă oarecare, pentru o pâine și atât.
Cristina Stănciulescu: Istoria pe care o învățai în perioada comunistă era aceeași pe care am învățat-o și eu…Că regele ne-a furat…
Radu Paraschivescu: Aveai bagaje încăpătoare, dacă ai luat jumătate din Românie cu tine. Unii profesori săreau capitolul despre rege. Nu puteai după Războiul de Independență să ai direct formarea PCR-ului, se mai amintea de ei. Manualele erau malformate brutal. Trăiam într-un clopot. Luam de bun tot ce scria acolo. Nu credeam că regele a fost un mizerabil, doar să credem că perioada nu a însemnat mare lucru.
Carol era neamț, cam asta țineai minte de la Istorie. Lumea îl bombăne pe Lucian Boia pentru că merge pe demistificarea istoriei, pentru că am avut și mulți scelerați. Învățam la Istorie ca să iau o notă bună, cu atâtea 2-uri la Matematică…
Cristina Stănciulescu: Povesteai despre titlu, că el te-a atras. Mă uitam la titlurile tale, sunt extraordinare.
Radu Paraschivescu: Nu e o tehnică. Îmi storc ce ține loc de creier. Vin cu un titlu care să reprezinte cartea, dar nu să o dezvăluie în totalitate. A numi un lucru înseamnă a-l desființa pe trei sferturi. Totul ține de sugestie, de complicitatea aceasta cu cititorul. Fiecare titlu are explicația lui. De exemplu, „Fluturele negru” este o evocare a pictorului Caravaggio, dar „Fluturele Negru” ca tablou nu a existat niciodată. Fiecare titlu de carte are o poveste. Titlul trebuie să funcționeze pe post de cârlig. La „Ghidul Nesimțitului” sigur că atrage un asemenea titlu, ca o invitație, o nedumerire, cum adică Ghidul? Te învață să fii nesimțit? Mai e nevoie? Nu e suficient să te uiți în jur? Nesimțirea nu se vindecă printr-o carte. E o carte greu de făcut cadou. Omul poate percepe ostil povestea. Scoate câinele din debara.
Nu e ceva atât de complicat să găsești un titlu bun, care să-l cheme pe cititor, dar în colaborare cu o copertă interesantă.
INTERVIURILE GÂNDUL. Radu Paraschivescu, invitatul Cristinei Stănciulescu la „Gânduri Bune” – Prima parte